totul.
Dar uitase să-i ofere singurul lucru de care ea avea nevoie: prezența lui.
Când au ajuns în fața casei, Cătălina a rămas câteva secunde nemișcată.
Apoi a spus încet:
— Știți ce e cel mai trist?
Paul a înghițit greu.
— Ce anume?
— Că dacă soțul meu ar apărea acum în fața mea și m-ar întreba sincer dacă îl mai iubesc… i-aș spune da fără să clipesc.
Ochii lui Paul s-au umplut imediat de lacrimi.
Dar ea nu putea vedea.
Cătălina și-a deschis poșeta și a scos niște bani.
— Păstrați restul.