de frunte.
— Nu camionul. Mașina.
Am simțit cum îmi amorțesc mâinile.
Annie a deschis sertarul și a scos un caiet subțire. Coperta era umflată de umezeală, iar pe prima pagină erau desenele copiilor: mașina mamei, un bărbat înalt și o cheie desenată ca un fulger.
— L-am găsit în camera de joacă, a spus ea. Jordan îl ascunsese sub salteaua trenulețului.
— Copiii de cinci ani desenează lucruri ciudate.
— Copiii de cinci ani nu repetă aceeași propoziție timp de trei nopți.
— Ce propoziție?
Annie s-a aplecat spre gemeni.
— Spuneți-i tatei.
Justin a