cea de-a cincea bonă. Femeia plecase cu fața albă și îmi spusese că băieții se temeau de un bărbat, nu de moartea mamei lor. Eu o acuzasem că inventează ca să ceară bani.
Am fugit în camera de joacă. La ora opt și unsprezece minute, am răsturnat cutii, mașinuțe și pături. Sub trenuleț am găsit o cutie metalică, prinsă cu bandă adezivă. Înăuntru era un magnetofon minuscul, fără baterii.
Pe spate, cu litere scrise de mână, apărea un singur cuvânt: Ethan.
— De unde îl ai? am întrebat-o pe Annie.
Ea