Mi-am crescut singur cele trei fiice după ce mama lor a murit

vorbit. Fiecare își imagina altceva.

Când am ajuns, o femeie stătea pe banca din fața unei case mici. Avea părul cărunt pe alocuri, iar în mâini ținea o fotografie veche.

S-a ridicat imediat ce ne-a văzut.

Ochii ei s-au umplut de lacrimi.

Fetele au rămas nemișcate.

Andreea nu s-a apropiat.

— Dacă nu mă puteți ierta, înțeleg, a spus cu voce joasă. Am vrut doar să vă văd măcar o dată.

Mara a fost prima care a făcut un pas înainte.

— Toată viața am crezut că ai murit.

— Știu.

— Și noi