a simțit un fior rece pe spate.
Și-a îndreptat privirea spre Bruno, care stătea deja liniștit lângă pat și o privea atent, de parcă se asigurase că pericolul trecuse în sfârșit.
Cu lacrimi în ochi, femeia a îmbrățișat câinele de gât.
— Ne-ai salvat… Ne-ai salvat din nou…
Chiar și medicul s-a apropiat de Bruno și l-a mângâiat cu grijă pe cap.
— Dacă nu ar fi fost el, astăzi totul s-ar fi putut termina cu totul altfel.
În acea zi, întregul personal al spitalului a vorbit mult timp despre gestul ciobănescului