și această scrisoare.
Mi-a întins un plic.
Recunoșteam imediat scrisul tremurat al bunicului.
Am desfăcut hârtia cu mâinile care îmi tremurau.
„Dragul meu,
Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că eu nu mai sunt.
Știu că te vei teme că vei pierde tot ce ai construit aici.
De aceea am luat această hotărâre.
Ferma nu trebuie să fie niciodată o marfă.
Este casa familiei noastre și locul unde au crescut generații întregi.
Tu ai muncit aici zece ani fără să-mi ceri nimic.
Mi-ai fost fiu, nu nepot.
Iar copiii tăi sunt