Mariana vându mașina și cumpără una mai ieftină.
Niciuna nu ajunse pe stradă.
Niciuna nu muri de foame.
Pur și simplu au fost obligate să-și adapteze viața la propriile venituri.
Atunci am înțeles ceva dureros:
nu fuseseră neputincioase. Se obișnuiseră doar ca eu să plătesc.
Cu Sofia lucrurile se reparau mai greu.
Într-o ședință, psihologul o întrebă ce o speriase cel mai tare în ziua aceea.
Mă așteptam să spună poliția.
Nu asta spuse.
— Că mama n-o să mă mai vrea.
Mi-am mușcat buza ca să nu plâng.
În seara