geanta pe podea.
Andrei a făcut un pas în spate de parcă văzuse o fantomă.
Pentru câteva secunde nimeni n-a spus nimic.
Doar aparatele continuau să piuie.
„Surpriză”, am șoptit cu voce răgușită.
Bianca s-a albit la față.
„Nu… nu se poate…”
Andrei și-a revenit primul.
„Iubito, stai calmă, tu nu înțelegi—”
„Am auzit tot.”
Camera a înghețat.
Vlad s-a lipit imediat de mine, plângând.
L-am tras lângă pieptul meu cât am putut de tare.
Andrei s-a apropiat repede de pat.
„Ascultă-mă bine. Ești confuză din cauza medicamentelor.”
„Ai spus