Mamă, pregătește-te! Sâmbătă venim cu familia soțului meu

Marina oftă.

— Am crezut că nu te deranjează.

— Ai crezut greșit.

Am închis convorbirea cu un singur gând:

— Când veți dori să veniți în casa mea, vă rog să vă purtați ca niște invitați, nu ca niște proprietari.

Au plecat după câteva minute.

Seara, Marina m-a sunat din nou.

De data aceasta avea o voce cu totul diferită.

— Mamă… îmi pare rău.

Am ascultat-o în tăcere.

— Nici nu mi-am dat seama că te puneam într-o asemenea situație. Pur și simplu am presupus că vei spune mereu „da”, ca până acum.

—