erai bine.
— Și ai hotărât că e mai bine să nu știu că ești bolnav?
— Am hotărât că nu vreau să-ți distrugi și viața ta pentru mine.
Am simțit din nou furia.
— Nu aveai dreptul să hotărăști asta în locul meu.
— Știu.
Răspunsul lui m-a oprit.
Nu s-a apărat.
— Știu, a repetat. Și dacă aș putea să dau timpul înapoi, poate aș face altfel.
Mama și-a șters ochii cu colțul șorțului.
— La început trebuia să fie doar până aflam exact ce are. După aceea până începea tratamentul. Apoi ne-am