Mama m-a întâmpinat după cinci luni cu: “Ai găsit și tu timp să vii pe la noi?” Am înghițit reproșurile până când am întrebat unde este tata — iar răspunsul ei m-a făcut să înțeleg că familia mea îmi ascundea ceva mult mai grav decât supărarea lor.

erai bine.

— Și ai hotărât că e mai bine să nu știu că ești bolnav?

— Am hotărât că nu vreau să-ți distrugi și viața ta pentru mine.

Am simțit din nou furia.

— Nu aveai dreptul să hotărăști asta în locul meu.

— Știu.

Răspunsul lui m-a oprit.

Nu s-a apărat.

— Știu, a repetat. Și dacă aș putea să dau timpul înapoi, poate aș face altfel.

 

Mama și-a șters ochii cu colțul șorțului.

— La început trebuia să fie doar până aflam exact ce are. După aceea până începea tratamentul. Apoi ne-am