Mama îmi spunea adesea: „Nu te așeza în poala bunicului.”

Apoi, puțin după miezul nopții, o dungă albă traversă cerul.

— Uite!

Am sărit atât de repede încât aproape am răsturnat telescopul.

Bunicul râdea.

— Prima ta stea căzătoare.

— Trebuie să-mi pun o dorință!

— Normal.

Mi-am închis ochii.

— Să nu spui nimănui ce ai dorit, spuse el.

Mi-am pus imediat mâinile în șold.

— Mai devreme mi-ai spus și să nu-i spun mamei.

Mama izbucni în râs.

— Are dreptate.

Bunicul ridică mâinile.

— Bine. De acum înainte, fără secrete.

 

 

A doua zi dimineață, bunicul a mers la spital.

Am mers și eu.