a deschis un mic program pentru pacienții vârstnici care ajungeau singuri la operații și tratamente dificile.
Voluntarii îi însoțeau.
Stăteau cu ei.
Îi ajutau să ajungă acasă.
Se asigurau că nimeni nu se trezea după o operație privind spre trei scaune goale.
Programul a primit un nume simplu:
„Masa Adrianei”.
La inaugurare, Marius a pus într-o ramă vechiul tichet de masă pe care îl păstrase aproape cincizeci de ani.
Sub el scria:
„O faptă bună nu știe niciodată cât de departe va ajunge.”
Copiii mei și cu mine nu ne-am