M-am prefăcut că sunt fiica unui bărbat aflat pe moarte

întâlnirile noastre…

Nu fuseseră întâmplătoare.

Avocatul a continuat:

— Știa că nu poate intra pur și simplu în viața ta și să spună: „Sunt tatăl tău.”

Se temea că îl vei respinge.

Așa că a inventat povestea cu fiica pierdută.

Voia doar să petreacă puțin timp cu tine.

Măcar la sfârșitul vieții.

Lacrimile îmi curgeau fără oprire.

— De ce nu mi-a spus adevărul?

Avocatul mi-a întins ultima scrisoare.

Era adresată mie.

Am desfăcut-o încet.

„Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că am plecat.

Te-am recunoscut din prima clipă.

Ai zâmbetul mamei tale.