M-am măritat la 23 de ani cu un văduv și cu 3 copii mici care nu erau ai mei, iar satul întreg a zis că m-am dus la casa gata, cu 3 guri de hrănit…

în casa aceea, într-un sat de lângă Huși, cel mare, Ilie, avea 7 ani. Mijlocia, Nicoleta, avea 5. Iar cel mic, Cătălin, abia făcuse 3. Stăteau toți trei lipiți de perete și se uitau la mine ca la o străină venită să le ia locul.

— Viorica, tu ești acum mama lor, mi-a spus Vasile în seara aceea, încet, de parcă îi era teamă să nu mă sperie.

N-am răspuns nimic.

În prima noapte am plâns în bucătărie, singură, cu mâna pe gura sobei încă caldă. Mă întrebam ce am făcut.