în casa aceea, într-un sat de lângă Huși, cel mare, Ilie, avea 7 ani. Mijlocia, Nicoleta, avea 5. Iar cel mic, Cătălin, abia făcuse 3. Stăteau toți trei lipiți de perete și se uitau la mine ca la o străină venită să le ia locul.
— Viorica, tu ești acum mama lor, mi-a spus Vasile în seara aceea, încet, de parcă îi era teamă să nu mă sperie.
N-am răspuns nimic.
În prima noapte am plâns în bucătărie, singură, cu mâna pe gura sobei încă caldă. Mă întrebam ce am făcut.