În sertar erau un aparat de filmat mic, trei carduri de memorie, un caiet cu date și o mapă subțire legată cu o panglică portocalie. Pe coperta ei era scris numele Marianei, cu litere tremurate.
Sofia s-a lipit de piciorul meu.
—Acolo sunt, tată.
—Ce sunt?
—Filmările pe care bunica le făcea când mama plângea.
Polițistul a luat aparatul cu mănuși. A apăsat butonul de pornire. Ecranul s-a luminat.
În prima filmare, bucătăria era aceeași, dar imaginea era întunecată. Mariana spăla vase la ora două dimineața. Teresa stătea în spatele