M-AM DUS SĂ-I FAC O SURPRIZĂ FIULUI MEU DE ZIUA LUI, CÂND ÎMPLINEA 32 DE ANI

meu s-a așezat în genunchi în fața lui.

— Niciodată.

Emil îl îmbrățișă.

Eu m-am întors spre geam ca să nu mă vadă plângând.

În ziua aceea i-am dat și cadoul pe care îl adusesem cu două luni înainte.

Ceasul.

Cutia fusese în mașina mea tot timpul.

— La mulți ani cu întârziere, i-am spus.

Damian deschise cutia.

Pe spatele ceasului gravasesem înainte să plec din Cluj:

„Pentru fiul meu. Sunt mândru de omul care ai devenit.”

Când citi, începu să plângă.

— Dacă ai fi știut…

— Ce?

— Cum eram atunci.

Am pus