M-am dus să-i cer ajutorul fostului meu soț, medic

pe care o simțeam și eu.

O săptămână mai târziu, am primit răspunsul.

99,99%.

Alexandru era tatăl lui Ștefan.

Am citit rezultatul de trei ori.

Apoi am început să plâng.

Nu din fericire.

Nu din tristețe.

Ci din cauza tuturor anilor pierduți.

În seara aceea, Alexandru a venit la mine acasă.

Ștefan construia un castel din cuburi în sufragerie.

— Bună, doctore! a strigat el.

Alexandru a zâmbit.

— Bună, campionule.

S-a așezat lângă el pe covor.

Timp de o oră au construit turnuri, poduri și ziduri.

Iar eu i-am privit