în brațe după coșmaruri.
Toate diminețile în care îi împletisem părul.
Toate meciurile.
Clătitele.
Bilețelele cu „Te iubesc”.
Și seara în care o fetiță de șase ani mă îmbrățișase și alesese singură să-mi spună:
„Mamă.”
Adam mințise despre trecutul ei.
Dar iubirea pe care eu și Emily o construiserăm după aceea fusese adevărată.