M-am căsătorit cu iubitul meu din liceu, însă chiar la prima noastră aniversare de căsătorie

aici s-a încheiat.

Ne-a lăsat documentele și a plecat discret.

Casa a rămas liniștită.

Radu s-a apropiat.

— Îmi pare rău că te-am speriat.

— N-ai idee cât.

— Pot să repar asta?

Am privit albumul.

Ultima pagină era goală.

Pe ea scria doar atât:

„Pentru următorii cincisprezece ani.”

Am început să râd și să plâng în același timp.

— Știi că aproape am crezut că ai stat cu mine pentru bani?

— Dacă aș fi vrut bani, nu aș fi așteptat cincisprezece ani să mă însor.

N-am putut să-l contrazic.

M-a tras ușor în