ridicat și s-a apropiat de fereastră.
— Mai este ceva.
Când s-a întors, avea o expresie ciudat de blândă.
— Doamna Dumitrescu a cumpărat acum trei săptămâni un apartament.
Am încremenit.
— Ce?
— Pe numele unei fundații educaționale. Cu drept de folosință gratuită pentru dumneavoastră și copiii dumneavoastră timp de douăzeci de ani.
M-am uitat la el fără să respir.
— De ce ar face asta?
Notarul a zâmbit trist.
— Pentru că într-o zi v-a auzit vorbind la telefon cu fiica dumneavoastră.
Mi-am amintit instant.
Bianca plânsese pentru că proprietarul voia să ne evacueze.