să vorbească cu dumneavoastră.
— Și în doi ani nu l-a găsit?
— Nu.
Elena a întors privirea spre fotografia fiului ei.
Începuse să înțeleagă.
Își amintea toate femeile despre care Alexandru îi vorbise în tinerețe și întrebările ei.
“Din ce familie este?”
“Cu ce se ocupă părinții?”
“Ce perspective are?”
Ea numise asta grijă.
Poate că fiul ei îi spusese altfel.
— De ce ați venit acum? a întrebat.
— Nu am venit la dumneavoastră.
Maria a arătat spre mormânt.
— Am venit la el.
Elena a tăcut.
— Dacă voiam banii familiei dumneavoastră, doamnă