La un an după ce și-a pierdut unicul fiu, una dintre cele mai bogate femei din România a mers să-i ducă flori la mormânt. Când a ajuns, a găsit o femeie necunoscută plângând acolo, cu un băiețel în brațe. Elena a vrut să afle cine sunt, dar copilul s-a uitat la fotografia de pe piatra funerară și a rostit un singur cuvânt care a făcut-o să încremenească.

a plâns în același timp.

— Da. Tati mic.

Maria le privea de la câțiva pași.

Nu deveniseră peste noapte o familie perfectă.

Elena încă avea multe de învățat.

Maria încă avea motive să fie prudentă.

Dar, încet, între ele s-a construit ceva ce banii nu puteau grăbi.

În primăvara următoare, s-au întors împreună la mormântul lui Alexandru.

Luca ținea o lalea în mână.

A pus-o lângă fotografie, apoi s-a întors spre Elena.

— Bunica, vii?

Elena a încremenit.

Era prima dată când îi spunea așa.

Maria a zâmbit.

Elena s-a aplecat