a plâns în același timp.
— Da. Tati mic.
Maria le privea de la câțiva pași.
Nu deveniseră peste noapte o familie perfectă.
Elena încă avea multe de învățat.
Maria încă avea motive să fie prudentă.
Dar, încet, între ele s-a construit ceva ce banii nu puteau grăbi.
În primăvara următoare, s-au întors împreună la mormântul lui Alexandru.
Luca ținea o lalea în mână.
A pus-o lângă fotografie, apoi s-a întors spre Elena.
— Bunica, vii?
Elena a încremenit.
Era prima dată când îi spunea așa.
Maria a zâmbit.
Elena s-a aplecat