La petrecerea de pensionare, șeful mi-a înmânat o diplomă și mi-a șoptit

s-a încruntat.

— Ce este asta?

— Citește.

A luat hârtia.

Pe măsură ce citea, culoarea i-a dispărut din obraji.

Era un contract de vânzare-cumpărare.

Apartamentul fusese vândut.

Cu trei zile înainte.

Cumpărător era o fundație care amenaja locuințe pentru vârstnici rămași fără sprijin.

Eu îmi rezervasem, prin act autentic, dreptul de a locui acolo pe viață.

După decesul meu, locuința urma să intre definitiv în patrimoniul fundației.

— Nu… nu se poate…

Andrei aproape bâlbâia cuvintele.

— Se poate.

— Dar…

— Ai vrut să mă păcălești să-ți donez apartamentul.

Eu am decis să-l ofer