La depunerea jurământului militar, fiecare soldat avea pe cineva în tribună. Eu, crescut într-un centru de plasament, eram convins că la numele meu va fi liniște. Dar o femeie de 64 de ani s-a ridicat exact când îmi pierdusem orice speranță.

de plasament.

Dar pentru mine fusese omul care nu mă lăsase niciodată să mă simt complet singur.

Mai târziu am deschis împreună cutia.

Era aceeași prăjitură cu mere pe care mi-o făcea în fiecare an de ziua mea.

Am mâncat-o stând pe o bancă din curtea unității.

Și avea exact același gust.

Din ziua aceea n-am mai lăsat-o niciodată singură.

O sun în fiecare seară.

Iar în fiecare 3 martie, eu sunt cel care îi duce o prăjitură cu mere.

Pentru că uneori familia nu este cea în care te