— Da.
Alexandru a pălit.
— Da?
— Max este fiul tău.
A făcut un pas înapoi.
— Cinci ani.
Nu era o întrebare.
— Da.
— Mi-ai ascuns copilul cinci ani?
Acolo s-a rupt ceva în mine.
— Eu ți l-am ascuns?
— Nu știam că există!
— Am încercat să-ți spun.
— Niciodată.
Mi-am deschis geanta.
Păstrasem plicul ani întregi.
Nu pentru că sperasem că vom ajunge în momentul acela.
Ci pentru că nu reușisem niciodată să-l arunc.
— Am aflat că sunt însărcinată la două săptămâni după divorț.
Alexandru se uita la plic.
— Și?
— Am venit la biroul