împăcare, i-am spus.
S-a uitat la mine.
— Nu o fac.
— Și nu vei intra mâine în viața lui Max ca și cum ai fost acolo cinci ani.
— Știu.
— El decide ritmul. Eu îl protejez.
— Înțeleg.
Pentru prima dată în acea seară, vocea i s-a frânt.
— Dar lasă-mă măcar să încep.
Mai târziu i-am acordat zece minute.
Max stătea pe podeaua unei cabine și se juca cu avionul.
Alexandru s-a așezat la câțiva pași de el.
Max l-a studiat.
— Mama spune că ești tatăl meu.
— Da.
— Atunci unde ai fost?
Alexandru