întinse mâna.
Elena nu-i dădu plicul.
— Nu aici.
— Elena…
— După cină. În sala de ședințe a personalului.
Victoria interveni în cele din urmă:
— Alexandru, ar putea fi o manipulare.
El se întoarse încet spre ea.
Privirea lui o făcu să tacă.
— O manipulare?
— Eu doar spun…
— Are copilul meu de cinci ani.
— Încă nu știm…
— Eu știu.
Victoria păli.
— Alexandru…
El se uită la Elena.
— O să vin.
— La opt.
Elena puse scrisoarea înapoi.
Se întoarse.
Și plecă după fiul ei.
Alexandru rămase singur pe coridor.
Călătoria care trebuia să-i