lui.
Iar Elena?
Elena nu s-a întors imediat.
Alexandru nici nu i-a cerut.
A trebuit să învețe din nou să aibă încredere în el.
Un an și jumătate mai târziu, cei trei s-au întors pe același traseu de croazieră.
De data aceasta, Alexandru nu era proprietar de hoteluri.
Elena nu era angajata vasului.
Și Max nu mai privea un străin întrebându-se dacă acela era tatăl lui.
Stăteau pe puntea superioară, privind apa.
Max alergă înainte.
— Tată! Mamă! Veniți!
Alexandru se uită la Elena.
Ea purta din nou medalionul de argint.
—