mână.
Alexandru se așeză la distanță.
— Mama spune că ești tatăl meu.
— Da.
— Unde ai fost?
Întrebarea copilului îl lovi mai tare decât orice spusese mama lui.
Alexandru înghiți cu greu.
— N-am știut unde să te caut.
Max se gândi.
— Acum știi?
Alexandru zâmbi printre lacrimi.
— Acum știu.
Băiatul se apropie și îi întinse avionul.
— Atunci poți să te joci cu mine.
Așa au început.
Nu cu procese.
Nu cu promisiuni uriașe.
Nu cu o împăcare spectaculoasă.
Cu un avion de plastic pe podeaua unei cabine.
În următoarele luni, Alexandru