treizeci, respirația deveni grea.
La patruzeci, cicatricea de pe umăr începu să-l doară.
La patruzeci și șapte coborî.
Rămase câteva secunde aplecat, respirând greu.
— Am spus că pot o sută, murmură.
Colonelul clătină din cap.
— Nu mă interesează suta.
Andrei ridică privirea.
— Atunci ce vă interesează?
— Că ai făcut patruzeci și șapte după tot ce ai trecut.
Colonelul îi întinse o sticlă cu apă.
— Dar asta nu înseamnă că te trimit undeva mâine. Mai întâi control medical. Evaluare psihologică. Verificarea dosarului. Totul legal.
Andrei încuviință.
— Nu cer favoruri.
— Știu.
Colonelul