vândut după ani de datorii.
Logodnica plecase în străinătate, convinsă că el nu se mai întorcea.
— Și n-ai cerut ajutor? întrebă colonelul.
Andrei râse scurt.
— Am cerut.
Arătă spre haine.
— Credeți că am ales asta?
Nimeni nu răspunse.
Dormise prin gări, adăposturi și clădiri abandonate. Lucrase cu ziua. Își pierduse de două ori documentele. Fusese jefuit. Încercase să-și dovedească trecutul, dar de fiecare dată îi lipsea o hârtie, o confirmare sau cineva care să-l recunoască.
Până când își refăcuse actele.
— De asta am venit.
Colonelul îl privi atent.
— De ce