„La 62 de ani, după moartea soțului meu, mi-am luat în sfârșit permisul. Când am urcat în mașina lui și am apăsat «Acasă» pe GPS, m-a dus la o adresă pe care n-o văzusem niciodată. Când am ajuns acolo, mi-au înghețat mâinile pe volan.”

aproape în fiecare duminică.

Singură.

Cu mașina.

La început drumul mă speria.

Apoi a devenit drumul meu preferat.

Într-o zi, am oprit la un magazin și mi-am cumpărat pensule, pânze și culori.

Am pictat din nou.

Primul tablou a ieșit prost.

Al doilea, ceva mai bine.

La al treilea am pierdut noțiunea timpului.

Exact ca în tinerețe.

Câteva luni mai târziu, fiica mea a venit în vizită și a rămas privind tablourile.

— Mamă… tu le-ai făcut?

— Da.

— De când pictezi?

Am zâmbit.

— De când mi-am amintit că pot.

N-am aruncat