„Elena, nu înțeleg de ce nu mai vrei să vorbești cu mine. Dacă te-am rănit cu ceva, spune-mi. Nu vreau să-mi pierd fiul, dar nici pe tine.”
Am ridicat privirea.
— N-am văzut asta niciodată.
— Știu.
— Cum?
— Pentru că Nicolae venea aici.
Mi s-a tăiat respirația.
— Cât de des?
— Aproape în fiecare lună.
M-am ridicat brusc.
— Nu se poate. Îmi spunea că merge la pescuit sau că are treabă.
Ileana a zâmbit amar.
— Uneori venea aici.
Atunci am înțeles de ce GPS-ul numea locul acesta „Acasă”.
Dar încă nu înțelegeam de