cină.
— Mariana, trebuie să înveți să mergi ca o regină, îmi spusese el zâmbind.
Iar eu, proastă și amețită de atenție, încercasem să par altcineva.
După ani întregi în care purtasem doar saboți de bucătărie și treninguri ieftine din piață, mă trezisem cocoțată pe niște sandale de firmă care costau cât jumătate din salariul meu.
Toată noaptea mersesem prin hotel, pe marmură lucioasă, zâmbind și prefăcându-mă că mă simt bine.
Iar dimineață abia mai puteam să mă așez.
Am început să râd singură.
Un râs obosit, amar și sincer.
Atunci