a spus:
„Vă mulțumesc că m-ați căutat. Dar viața mea e aici. Soțul meu m-a luat când nu aveam nimic. Aici am găsit liniște. Aici e familia mea.”
Au fost lacrimi. Îmbrățișări. Promisiuni că vor păstra legătura.
Mașinile au plecat așa cum au venit, lăsând în urmă un sat schimbat pentru totdeauna.
În seara aceea, vecinii au venit la poartă. Unii și-au cerut iertare. Alții au adus prăjituri pentru copii.
Eu m-am așezat pe prag, lângă Andreea. Am privit apusul peste grădina noastră.
Nu