La 18 ani mi-am luat în grijă cei 7 frați ca să nu fie despărțiți

Mihăiță s-a așezat lângă mine.

— Acum s-a terminat? a întrebat încet.

M-am uitat la el. La toți.

Nu mai erau copiii speriați din urmă cu trei ani. Crescuseră. Râdeau din nou. Se certau pe telecomandă. Făceau gălăgie prin casă.

Eram o familie.

— Da, i-am spus. Acum s-a terminat.

În seara aia am mers acasă și am făcut cartofi prăjiți cu ouă, că era singurul lucru pe care îl iubeau toți. Andreea a pus muzică, gemenii dansau prin sufragerie, iar Mihăiță râdea atât de tare încât aproape s-a înecat cu suc.