Mihăiță s-a așezat lângă mine.
— Acum s-a terminat? a întrebat încet.
M-am uitat la el. La toți.
Nu mai erau copiii speriați din urmă cu trei ani. Crescuseră. Râdeau din nou. Se certau pe telecomandă. Făceau gălăgie prin casă.
Eram o familie.
— Da, i-am spus. Acum s-a terminat.
În seara aia am mers acasă și am făcut cartofi prăjiți cu ouă, că era singurul lucru pe care îl iubeau toți. Andreea a pus muzică, gemenii dansau prin sufragerie, iar Mihăiță râdea atât de tare încât aproape s-a înecat cu suc.