de oră, erau întinși pe paturi, uitându-se la videoclipuri stupide și certându-se pentru a decide care dintre ei răspunsese corect la cele mai multe întrebări.
Doar băieții mei.
Nu trofee.
Nu o dovadă că Daniel se înșelase.
Fiii mei.
Eli s-a uitat la mine.
„Mamă?”
„Ce?”
„Ai fost fericită astăzi?”
„Bineînțeles.”
„Nu. Vreau să spun înainte să câștigăm.”
Am zâmbit.
„Da.”
Părea surprins.
„Eram fericită când erați bebeluși și niciunul dintre voi nu dormea mai mult de două ore consecutiv. Eram fericită când ați început grădinița. Eram fericită când ați