Însărcinată în șapte luni și alungată de toți, a găsit adăpost într-o casă părăsită din munți

că întreținuse gospodăria și animalele abandonate.

Clara a rămas.

Zi după zi.

A reparat gardul.

A înlocuit câteva țigle.

A început să vândă laptele Bellei în satele din apropiere.

Oamenii au descoperit repede că era harnică și cinstită.

În câteva luni avea deja clienți fideli.

Când s-a născut băiețelul ei, l-a numit Matei.

Bella stătea mereu lângă fereastra casei și mugea ori de câte ori îl auzea plângând.

Localnicii spuneau în glumă că vaca îl păzea ca o bunică.

Anii au trecut.

Ferma s-a mărit.

Clara a cumpărat alte animale