într-o procedură de atribuire pentru persoana care demonstrase că întreținuse gospodăria și animalele abandonate.
Clara a rămas.
Zi după zi.
A reparat gardul.
A înlocuit câteva țigle.
A început să vândă laptele Bellei în satele din apropiere.
Oamenii au descoperit repede că era harnică și cinstită.
În câteva luni avea deja clienți fideli.
Când s-a născut băiețelul ei, l-a numit Matei.
Bella stătea mereu lângă fereastra casei și mugea ori de câte ori îl auzea plângând.
Localnicii spuneau în glumă că vaca îl păzea ca o bunică.
Anii au trecut.