nou.
Momentul se termina.
„Mulțumesc că ați fost tata azi,” a spus ea.
Andrei a îngenuncheat în fața ei.
„Lili… ce-ai spune dacă n-aș fi tata doar pentru o zi?”
Ea n-a înțeles din prima.
„Adică?”
„Adică… dacă ai fi de acord, aș vrea să începem demersurile să te iau acasă. Nu din milă. Ci pentru că simt că așa trebuie.”
Lumea ei s-a oprit din nou.
Dar de data asta, nu de teamă.
Ci de speranță.
Au urmat luni de acte, verificări, drumuri, emoții. Nu a fost simplu. Dar