un pas spre mine.
— Adriana, putem discuta în birou?
— Imediat.
Am arătat spre încheietura Ioanei.
— Mai întâi vreau să știu de unde are ceasul.
Pentru prima dată, Ioana nu avu o replică pregătită.
Își acoperi instinctiv ceasul cu cealaltă mână.
Ștefan observă gestul.
— Ioana…
— Mi l-ai dat tu, spuse ea.
Holul parcă se strânse în jurul nostru.
M-am uitat la soțul meu.
— Este adevărat?
Ștefan închise ochii pentru o clipă.
— Da.
Atât.
Un singur cuvânt.
Și totuși, după zece ani de căsnicie, mi s-a părut mai greu decât toate insultele