ușa deschisă.
— Intrați.
— Cu dumneavoastră?
— Este un lift, nu un tron.
Au râs și au intrat.
În timp ce ușile se închideau, mi-am amintit de prima mea dimineață acolo.
Ioana Jianu mă privise și decisese că hainele mele spuneau cât valorez.
Angajații din jurul ei deciseseră că funcția ei îi dădea dreptul să umilească.
Iar soțul meu îi oferise suficientă putere încât ea să creadă că regulile companiei puteau fi regulile ei.
În acea zi nu am aflat doar adevărul despre un ceas.
Am aflat ce se întâmplă într-o companie