În fiecare zi, o femeie cumpăra câte 60 de kilograme de carne de vită

că acoperișul halei era pe punctul de a se prăbuși.

— Aici nu mai puteți rămâne. Este periculos.

Femeia își plecă privirea.

— Știu.

— De ce nu ați cerut ajutor?

Ea oftă.

— Mi-a fost teamă că o să-mi ia animalele și o să le ducă în adăposturi deja supraaglomerate. Unele sunt bătrâne. Altele sunt bolnave. Puțini le-ar mai adopta.

Vestea s-a răspândit rapid în oraș.

Însă, spre surprinderea tuturor, oamenii nu au reacționat cu furie, ci cu dorința de a ajuta.

Măcelarul Ovidiu a fost primul care a făcut un pas.

— În