una.
Mesele se goleau.
Grătarul era curățat.
Curtea redevenea exact cum fusese dimineață.
Mariana privea în tăcere.
Înainte să urce în mașină, veni spre mine.
— Ana…
Poate…
la anul facem grătarul la noi.
Am zâmbit.
— Cu mare drag.
Spune-ne doar ce să aducem.
Pentru prima dată în șapte ani nu și-a mai încărcat caserolele cu mâncarea rămasă.
Le-a pus goale în portbagaj.
Iar când mașinile au ieșit pe poartă, Mihai m-a prins de mână.
— Știi care e partea cea mai frumoasă?
— Care?
— N-am schimbat familia.
Am schimbat doar regulile.
Și