și de câteva ori abia reușind să se mențină pe picior, alunecând pe rădăcinile ude.
Hainele îi erau îmbibate, fața îi era acoperită de zgârieturi minuscule, iar fiecare pas necesita din ce în ce mai mult efort. Totuși, femeia înainta cu încăpățânare, ca și cum ar fi știut perfect că nu se poate opri. Continua să privească înapoi, scrutând cu atenție adâncurile întunecate ale pădurii, ca și cum s-ar fi temut să vadă pe oricine ar putea să o urmărească acolo.
Cu fiecare metru, puterile i se epuizau tot mai