I-am dat umbrela mea veche unei tinere rome care își ținea în brațe bebelușul ud leoarcă

că ești bine.

Lucia scoase din geantă o umbrelă nouă.

— Asta este pentru tine.

Mirela începu să râdă.

— Nu trebuia.

— Știu.

Apoi Lucia deveni serioasă.

— Dar vreau să știi ceva. În seara aceea nu mi-ai salvat doar banii.

Mirela o privi.

— Mi-ai dat șansa să aflu adevărul înainte să semnez niște documente pe care nu le înțelegeam.

— Tu mi-ai dat umbrela fără să mă întrebi cine sunt, spuse Mirela. Eu doar ți-am întors gestul.

Lucia își șterse discret ochii.

 

 

 

În anul următor, viața ei arăta complet diferit.