lor folosiseră până atunci.
Într-o după-amiază, Călin și Ștefan stăteau în curtea mea.
Se priveau.
Călin rupse primul tăcerea.
— Deci chiar ești fratele meu.
Ștefan ridică din umeri.
— Ți-am spus.
— Da, dar credeam că ești idiot.
— Și eu credeam că tu ești idiot.
Pentru prima dată după săptămâni întregi, am râs.
Și ei au râs.
Apoi Călin îl întrebă:
— Dar de unde știai?
Ștefan deveni serios.
— Am găsit o fotografie.
Alina păstrase într-o cutie o fotografie făcută în maternitate.
Doi nou-născuți.
Pe spate, cu scrisul lui Marcel:
„