puțin de zece minute am auzit sirenele.
Doamna Tereza le deschisese poarta polițiștilor.
Au intrat doi agenți, apoi un echipaj medical.
O asistentă s-a apropiat de Sofia.
— Bună, draga mea. Pot să mă uit puțin la tine?
Sofia și-a încleștat brațele în jurul gâtului meu.
— Vine tata cu mine?
— Da, am răspuns înaintea asistentei. Nu plec nicăieri.
În ambulanță, medicul a constatat că era deshidratată și avea vânătăi pe brațe și picioare. Nu mi-a spus de unde proveneau.
Nici eu n-am întrebat-o atunci.
Nu voiam s-o oblig să retrăiască nimic.