închis. Mulțumim.
— Nu-mi mulțumiți, am zis. Faceți-vă treaba.
O săptămână mai târziu, Maria s-a mutat la mine. Garsoniera mea modestă, cu mobilă veche, a devenit din nou casă. Am vândut mașina și am plătit un avocat bun. Din lei munciți, nu din frică.
Într-o dimineață, Maria s-a privit în oglindă și a zâmbit.
— Știi? Părul crește la loc.
— Oamenii stricați nu, am spus.
A început din nou facultatea. A învățat să spună „nu”. Eu m-am întors la grădinărit. Trandafirii mei au înflorit ca niciodată.
Iar familia Pătrașcu a învățat, în