Fiica mea a dispărut la șaptesprezece ani, șaisprezece ani mai târziu, am

ce am spus.

Îmi amintesc doar că m-am trezit așezată pe podeaua bucătăriei.

Mara trăia.

Avea treizeci și trei de ani.

Locuia la Sibiu.

Și avea o fiică.

O nepoată de unsprezece ani despre existența căreia nu știusem nimic.

Dar exista o problemă.

Mara nu voia să mă vadă.

Prima mea reacție a fost furia.

Șaisprezece ani?

Șaisprezece ani în care eu verificasem fiecare copil dispărut, fiecare fotografie neclară, fiecare apel necunoscut?

Și ea știa că sunt în viață?

Apoi polițistul mi-a întins o scrisoare.

Mara acceptase să-mi scrie.

Am